In principiu, orice decizie de restructurare la nivel bugetar este salutara, in conditiile in care numarul celor platiti de stat este sufocant de mare. Dupa cum este clar ca fara reduceri masive ale cheltuielilor bugetare acordul cu FMI nu poate continua ceea ce ar fi dramatic pentru situatia financiara a tarii.

Nici jelania sindicatelor nu ar trebui sa ne impresioneze prea mult pentru ca antireformisul lor este deja traditional.

De altfel, niciun sindicat nu accepta cu voiosie taierile de posturi chiar si atunci cand le socoteste necesare. Iar anul acesta ele sunt absolut necesare, dupa cum recunostea recent Bogdan Hossu, care socotea ca eliminarea a 100.000 de bugetari nici n-ar fi chiar asa o nenorocire, daca ne gandim ce s-a intamplat si se intampla in sectorul privat.

Citita in aceasta cheie, ordonanta de urgenta prin care guvernul taie anul viitor 15.000 de posturi din Educatie este un inceput necesar de reforma. Astfel, potrivit reglementarii, numarul maxim de posturi finantat pentru invatamantul preuniversitar de stat va scadea, in 2010, cu 15.000, de la 321.677 in intervalul ianuarie-august, la 306.677. Efectiv, posturile vor disparea din septembrie 2010.

Diavolul se ascunde insa detalii si se pare ca nici aceasta ordonanta nu face exceptie.

Primul repros este lipsa de comunicare de care au dat dovada guvernantii in privinta unui subiect atat de important si dureros. Nu vorbim totusi despre o ordonanta privind plantarea de pomi pe marginea drumului, ci despre soarta unor oameni.

Reglementarea a fost adoptata pe furis, in prima sedinta de dupa investirea guvernului, chiar pe 23 decembrie, si nici premierul, nici ministrul Educatiei n-au suflat o vorba despre ea. A fost descoperita abia dupa publicarea in Monitorul Oficial. Nu stiu daca o negociere cu sindicatele ar fi avut rost, din motiv