Sau un text mai vechi de-al meu, scris pentru copii. Cu uşoară întârziere faţă de vizita de anul acesta a lui Moş Crăciun, fiindcă l-am găsit prin computer de-abia după.
COMPUNERE DESPRE IARNĂ, ZĂPADĂ, BRĂDUŢ ŞI MOŞ CRĂCIUN
Când e iarnă la modul general?
Iarnă e atunci când obrăjorii şi năsucul sunt reci şi au culoarea florii ăleia care se cheamă bujor. Când trebuie să purtăm fular, mănuşi şi căciuliţe şi când mama face inspecţia la şosete şi hăinuţe şi ne întoarce de la uşă daca nu i se par suficient de multe şi de călduroase. Când bem seara ceai fierbinte cu multă lămâie şi ne încălzim mânuţele pe ceaşcă până ne frige uşor, cât să chicotim un pic. Iarnă e şi când e zăpadă.
Ce e zăpada?
Zăpada e când e şi gheaţă. Când un puf alb, cu sclipiri de argint, acoperă copacii, casele, maşinile, magazinele, maşinile, absolut tot şi trebuie să mergem mai atenţi ca să nu alunecăm şi să ne lovim la năsuc, coate sau genunchi. Când cade, zăpada asta, cade sub formă de fulgi albi şi moi. Dacă prinzi în palmă un fulg, se topeşte şi se face apă. Zăpada seamănă cu vata de zahăr din Orăşelul Copiilor, cu diferenţa că nu e voie s-o mănânci, fiindcă, dac-o mănânci, se umflă gâtul, curge nasul şi creşte temperatura. Bine, poţi să răceşti şi fără să mănânci zăpadă. În orice caz, atunci mama te ţine în casă înfofolit şi te doftoriceşte.
Care-i treaba cu sania?
Chestia cea mai frumoasă în legătură cu zăpada e că poţi să te dai cu sania. E frumos şi când te trage tata sau bunicul cu sania, alunecă uşor şi te simţi de parcă pluteşti. Dar cel mai frumos e când te duci cu mulţi copii la derdeluş. Derdeluşul e întotdeauna pe un deal mai înalt. Te urci şi-ţi dai drumul de sus cu sania şi atunci senzaţia e mult mai tare. Te agăţi bine cu mâinile să nu cazi şi să te ţii chiote şi bucurie. Iar dacă mai cazi, nu-i nimic, te scuturi de zăpadă şi o iei de
