2009 a inceput cu un jaf de proportii la un depozit militar din Ciorogarla si se incheie cu un jaf la o banca din Timisoara.
Intre ele, luna de luna am aflat despre cel putin un atac asupra unei banci, unei benzinarii, unei case de schimb valutar sau a uneia de amanet. Daca ne gandim ca in 2008 nu a fost atacata nicio banca sau casa de schimb, saltul este spectaculos.
Daca insa ne raportam la alte state, nu este un bilant tulburator, mai ales intr-o tara unde inclinatia spre furt nu este chiar o ciudatenie. Cine se uita constant la stiri vede ca peste tot in lume au loc atacuri armate. Era firesc ca ele sa apara si sa se inmulteasca si in Romania, mai ales in conditii de criza.
Si nu este vorba neparat de saracie, pentru ca autorii prinsi s-au dovedit departe de situatia celor care fura impinsi de foame. Dar criza a provocat revenirea in tara a multor infractori exportati de Romania prin Europa. Intorsi acasa, ei fac ce stiu mai bine, ba chiar mult mai bine dupa stagiul de specializare din strainatate.
Sa mai remarcam apoi ca niciunul dintre aceste jafuri nu s-au soldat cu pagube importante, fiind, in general, operatiuni cu miza mica. Inclusiv valoarea de piata a capturii de la Ciorogarla, cam 100.000 de euro, este mica pentru traficul autentic de arme. Cu o singura exceptie, de mare gravitate ce-i drept, aceste fapte nu s-au soldat cu victime, fiind caracterizate de o violenta mica spre medie.
Si totusi, ceva ar trebui sa ne ingrijoreze in mod serios: reactia foarte slaba a autoritatilor.
Din acest punct de vedere, situatia este cu mult mai rea decat cea a infractionalitatii insasi.
Marile jafuri au ramas cu autor necunoscut sau incert. De exemplu, in cazul atacului asupra Bancii Transilvania din Cluj si asupra masinii de valori din Pasul Gutai nu avem nici macar suspecti, in mod ofi