Cu o grabire explicabila doar prin indelunga asteptare a victoriei, vasalii proaspat instalatilor guvernanti si-au cerut, in schimbul loialitatii dovedite, drepturile de beneficiu asupra fiefurilor pe care le controleaza. Principiul feudal de a acorda un bun – atunci regula era ca acesta sa fie un bun funciar, astazi el este doar administrativ – in schimbul unui serviciu, militar pe atunci, politic astazi, defineste un sistem politic si administrativ in care loialitatea partizana este preferata competentei. Iar ceea ce in Evul Mediu timpuriu se numea inca beneficiu – si a devenit mai apoi in Evul Mediu tarziu fief – da seama despre o viziune asupra politicii ca sursa de spoliere. Caci spoils system-ul e un mecanism ce asigura accesul vasalilor la prazile razboiului politic, asa cum fieful asigura "dreptul" asupra bunurilor adversarilor infranti in razboiul dintre feudali.

Sistemul de atribuire a prazilor politice cunoscut sub denumirea de spoils system a stat la originea functiei publice americane. Totusi, sistemul nu a functionat de la inceput, ci doar o data cu dezvoltarea partidelor politice, in primul rand a partidului democrat. George Washington, presedintele fondator, a pus in aplicare un sistem administrativ bazat pe competenta si merit. Dar o data cu alegerea celui de-al saptelea presedinte, Andrew Jackson, supranumit "prietenul oamenilor simpli", fondator al partidului democrat, sistemul de atribuire a posturilor "publice" pe criterii de loialitate partizana s-a instalat pentru mai bine de un secol in administratia americana. Bazandu-si puterea pe sprijinul fermierilor si pionierilor ce cucereau Vestul, Jackson a incercat sa destructureze administratia federala construita in jurul burgheziei industriale din Nord. Adversar al dezvoltarii birocratiei, Jackson a incercat sa ii limiteze influenta punand in practica regula schimbarii personalului