Daca azi Romania nu e guvernata de un fiu al lui Ceausescu, precum Siria sau Coreea de Nord de fii ai tatilor lor, si am fost in situatia de a alege liber intre doi rezidenti in casele de protocol foste ale partidului e datorita prabusirii comunismului in intreaga Europa de Est. Tot asa cum comunismul a venit impus din afara, tot asa a si cazut, cu o contributie mica, desi indispensabila, de la noi. Daca Gorbaciov nu hotara sa nu se mai amestece in Europa de Est, daca ungurii nu deschideau granita cu Austria, daca nemtii nu liberalizau trecerea Zidului, orice am fi facut noi ramanea in van. Comunizarea Romaniei, spre deosebire de cea a Poloniei, reusise. In afara de o mana de oameni sechestrati in domiciliile lor, ca Tökes sau Doina Cornea, majoritatea oponentilor, precum Paul Goma, fusesera expediati peste granita.
Numai plata datoriei adusese comunismul ceausist la greu. Altfel, cu cativa ani inainte, imi amintesc de nesfarsitele nunti cu dar, in care prosperitatea locuitorilor sistemului falit se revarsa in opulenta ei, indiferent de categorie profesionala. Splendoarea vietii micii burghezii comuniste ajunsese la apogeu si se manifesta prin blanuri de nutrie si pantofi de lux Guban. Popularitatea lui Ceausescu s-a prabusit doar cand a inceput sa taie din consum. Pe la finele anilor optzeci, daca faceai, ca mine, garzi de noapte unde oamenii mureau ca nu erau medicamente de baza, vedeai ca marginile regimului incepeau sa se destrame. Ca sa capeti un medicament de la farmacia spitalului pentru a prelungi viata unui pacient trebuia sa minti asupra varstei lui: batranii erau dinainte condamnati. Bunastarea socialista nu mai ajungea pentru toata lumea.
Daca viata de consum si petrecere, care e idealul romanesc, devenea de la an la an mai greu de sustinut, asta nu inseamna ca nu erau resurse de a-ti construi o viata personal decenta la finele
