Când se încheie un an prost, de obicei se zice “Bine că s-a dus!”. În 2009, România, tocmai lovită şi ea de criză, s-a aflat într-o buimăceală totală. S-au mestecat vorbe şi s-a produs nimic. Abia preluată guvernarea de la liberali, cu vistieria deja goală, pedeliştii şi pesediştii n-au sărit să stingă incendiul, n-au fost în stare de un plan anticriză pragmatic, ci luni de zile s-au tocmit pentru împărţirea zecilor de mii de posturi, contând nu competenţa, ci carnetul de partid şi nepotismul. Până când şandramaua ctitorită de Băsescu s-a prăbuşit, iar PD-L s-a agăţat singur cu ghearele şi cu dinţii de ciolanele întregii ţări. În plan economic, nimic decât falimente, şomaj, preţuri explodate, prăbuşirea leului şi traiul de azi pe azi, din credite FMI sau de la alte bănci. În plan legislativ, o batjocură: noian de legi şi de ordonanţe contestate, chiar neconstituţionale, marca Boc. În plus, Guvernul a uitat că-i administrator de ţară şi a fost 90% agent electoral.
Asta-i baza - ultima din UE - de la care plecăm în 2010. An pentru care Guvernul anunţă doar ce ştie: trimiteri în şomaj şi intenţia de a contracta noi împrumuturi. Despre taxe, deocamdată tace. Se vor scumpi iar energia şi carburanţii. Producătorii şi negustorii anunţă escalada preţurilor, îndeosebi la alimente. Bugetul naţional e o ciornă fără valoare practică, doar ministerele, Preşedinţia şi Guvernul având cheltuieli de personal sporite. Ar mai lipsi, sub presiunea socială, doar nişte alegeri anticipate. Dar, în preajmă de Revelion, cu un optimism ponderat, să ne dorim ca 2010 să nu fie, totuşi, cu mult mai prost decât 2009. La Mulţi Ani cu sănătate!
