Horia-Roman Patapievici: "Anul 2009 nu a fost unul banal. A fost ceea ce un proverb chinez numeşte un „an interesant” (unul de care numai duşmanilor le-ai dori să aibă parte)." Sursa: Codrin Prisecaru

A fost un an de război total, care ne-a divizat profund şi în care tot ce e mai rău şi mai urât din (aproape) fiecare dintre noi a ieşit în mod trufaş la iveală. Anul 2009, prin evenimentele sale, a marcat profund echilibrul vieţii politice româneşti şi, retrospectiv, va fi privit ca un an politic hotărâtor, în care nu oamenii politici, ci presa şi oamenii de afaceri (din spatele ei) au jucat rolul central, restul societăţii şi al lumii politice găsindu-se constant la remorca ei, fie în calitate de victimă, fie în calitate de părtaş. Să încercăm un bilanţ al acestor evenimente.

Cel mai important eveniment politic al anului 2009 a fost, fără îndoială, succesul mediatic fără precedent al coaliţiei anti- Băsescu, o coaliţie care s-a putut prezenta pe sine, până la testul democratic al alegerilor (care a spulberat-o), ca fiind universală. Aşa cum voia Carl Schmitt când vorbea de „politic”, societatea românească s-a structurat politic în două categorii etanşe, categoria de duşman şi categoria de prieten, pe un unic criteriu - „chestiunea Băsescu”. Orice subiect de dezbatere publică a fost redus la poziţia sau opoziţia faţă de Traian Băsescu.

Forţa mediatică a coaliţiei anti-Băsescu a reuşit să inducă în opinia publică ideea că a fi anti-Băsescu este sinonim cu a fi raţional, democrat şi progresist. În aceste condiţii, cei care s-au pronunţat fie în favoarea lui Traian Băsescu, fie împotriva demonizării sale au fost stigmatizaţi aşa cum erau stigmatizaţi pe vremuri duşmanii poporului. Singurul argument al luptei politice a devenit, în mod inevitabil, ura - ura împotriva lui Traian Băsescu. Cu ajutorul televiziunilor zise de ştiri, împărţi