Iti faci socoteala fugar. Una peste alta, ai iesit relativ bine anul asta. Oricum, nu prost. Ar fi si greu sa accepti altceva. Cu Anul Nou in fata toate relele din anul asta s-au dus, le-ai uitat. Toate neimplinirile devin minore, fiecare esec isi gaseste o explicatie – esti dispus sa lasi destul de mult de la tine, cand stii ca peste cateva ore trebuie sa pui punct definitiv anului 2009.
In schimb, sperantele si visurile pentru anul care va sa vina sunt vizibil tot mai mari. Aceleasi proiecte amanate, aceleasi idei noi intarziate si nebagate in seama capata acum proportii majore. Iti promiti sa faci o multime de lucruri; sa nu mai ratezi aia, sa nu mai amani cealalta, sa nu mai faci asta si sa fii consecvent in toate celelalte. In ajunul Anului Nou ne juram cu totii sa fim mai buni, sa facem mai multe, sa pierdem mai putin, sa…. orice.
Ca in fiecare noapte, inainte de a adormi, constiinta e inclinata si acum, la trecerea dintre ani, sa cosmetizeze realitatea, sa ne dea dreptate “noua”, pe scurt, e mult mai mult dispusa sa ne faca un bilant pozitiv decat unul pe minus. Cu toate astea, Noul An ne trezeste pe cei mai multi la viata, scoate din noi ce avem mai bun. Pentru ca nu suntem nemuritori, ne grabim sa nu ratam si anul ce va urma, iar certitudinea mortii ne face mai atenti la viitor. Un nemuritor si-ar permite luxul de a nu avea dorinte, poate chiar ar indrazni sa lucreze impotriva sa si a naturii sale, insa noi ne vedem furati de iluzii, de sperante o mie si de credinta ferma ca macar o parte dintre ele se vor implini.
O mica deturnare s-a petrecut insa si cu Anul Nou, nu avea cum sa scape tocmai aceasta sarbatoare de trecere timpului. Celebrarea Anului Nou este printre cele mai vechi sarbatori ale istoriei, la origini ea fiind legata de renasterea naturii. Mai exact, in antichitate, vechii babilonieni sarbatoreau, de exemplu, Anul Nou in mom
