Cand a devenit evident ca Guvernul va fi format de "Parteneriatul pentru Romania", mai ales dupa incheierea nefericitei tentative Stolojan si incredintarea formarii Cabinetului credinciosului executant al dlui Basescu, Emil Boc, s-au auzit, in presa si aiurea, mii de voci care prognosticau rapida desfacere a acestei formule – botezata "struto-camila" – neviabile.
Nimeni nu este profet, dar ce putem constata este ca, la cateva zile dupa aceste previziuni, se aude mult mai putin despre efemeritatea Guvernului prezidat de fostul primar al Clujului. Putem sa tragem concluzia ca diferitii comentatori isi tin rasuflarea, pentru a vedea ce pasi face Guvernul: catre prapastie sau catre o locatie solida, durabila?
Este incontestabila influenta cvasimagnetica pe care presedintele Basescu o exercita asupra primului sau ministru. De aceea sintagma "Presedintele prezideaza, guvernul guverneaza" nu mai este valabila. In fapt, din motive personale – si nu constitutionale –, suntem pe cale sa trecem la un sistem prezidential, in care Guvernul si primul-ministru nu sunt decat un soi de curea de legatura intre presedinte si administratie. Sistemul insa nu functioneaza cu o singura curea, ci cu doua. Abia acum vedem care a fost sensul reformei de a da mai multa putere presedintilor consiliilor judetene. Acum se spune ca prefectii vor fi numiti in asa fel incat sa fie de aceeasi culoare politica a sefilor judeteni, pretinsa neutralitate politica a prefectilor-functionari publici nefiind credibila.
Cu alte cuvinte, dl Basescu tine cu o mana Guvernul si cu cealalta pe asa-zisii "baroni", printr-un sistem de influente personale. Un sistem cvasiperfect, care introduce o anumita coerenta in administratie. Un sistem piramidal cu un varf foarte ascutit, punctiform.
Cu ani in urma, acest patent de guvernare a fost introdus in Rusia. El a servit
