Grigorie Efimovici Rasputin s-a născut pe 10 ianuarie 1869 în satul siberian Pokrovskoie, pe malul râului Tura. Copilăria lui a fost marcată de două evenimente tragice: moartea surorii sale, Maria, şi, câţiva ani mai târziu, decesul fratelui său mai mare, Dimitri. La 18 ani a fost închis la Mănăstirea Verkoturie timp de trei luni pentru furt.
Deşi este considerat călugăr, nu a făcut niciodată parte din clerul monahal al Bisericii Ortodoxe Ruse, ci mai degrabă din secta hlâştilor. În 1889 s-a însurat cu Praskovia Dubrovina având trei copii: Dimitri, Varvara şi Maria. În 1901 a plecat în pelerinaj la Ierusalim şi, la întoarcere, s-a stabilit la Sankt Petersburg.
Misticul jerpelit a atras atenţia Anei Virubova, bună prietenă a ţarinei Alexandra. Ana l-a recomandat împărătesei, când Alexei, singurul băiat al perechii imperiale, a căzut de pe cal, suferind o puternică hemoragie internă. Medicii Curţii credeau că aceasta îi va fi fatală băiatului, care suferea de hemofilie, boala „regală“ transmisă de regina Victoria. Ţarina a acceptat să vină călugărul şi aşa a intrat Rasputin în familia imperială.
În noaptea în care el s-a rugat la căpătâiul copilului care agoniza, ţarina Alexandra a crezut că s-a înfăptuit o minune. Alexei şi-a revenit, iar Rasputin a devenit un obişnuit al Curţii. Apogeul puterii lui Rasputin a venit după declanşarea Primului Război Mondial, când ţarul a plecat pe front, iar „Călugărul nebun“, după cum îl numeau rapoartele Okhranei (serviciile secrete imperiale), a început să influenţeze deciziile de stat. Devenise ţinta oportuniştilor care, în schimbul unor petreceri cu femei, băutură şi lăutari, îi cereau să mijlocească pentru ei tot felul de funcţii. Rasputin se lăsa „întinat“, pentru că filosofia sa mistică îi permitea. „Numai prin durerea păcatului omul poate să cunoască mântuirea lui Dumnezeu“, spunea el.
În decembri
