Probă? 2-10, 2-10, 2010? E cineva treaz? Am primit un mesaj tare de la prietenul Ranghel, acum stabilit la Bruxelles. Mesajul sună cam aşa: “La ţară, în Franţa. Unde există un olandez anarhist cu o pisică pe care o cheamă Noica. Care pisică a fugit de acasă. Şi uite aşa se scandează pe rue şi prin pădurue noica-noica-noica”.
Încurcate sînt destinele. Eu nu-l caut pe Noica la Păltiniş, doar îmi petrec timpul în cel mai plăcut mod cu putinţă: cu prietenii de vorbă. La cîteva mii de kilometri, un olandez anarhist îl caută pe Noica prin “pădurue” undeva a la campagne, unde s-a aflat şi Ciprian Ranghel. Iată că “Noica” rămîne totuşi un nume bun pentru “prietenie”, nu doar un nume pentru o pisică:).
SF-urile
N-am putut să nu remarc că C.T.Popescu a băgat de sărbători o poveste SF în Gândul, Pseudonia.
Bun, este SF cu mare concentraţie parabolică:); şi e mişto. Şi pe mine m-a apucat asta cu SF-ul şi am pus ieri aici o povestire despre un viitor al obsesiei accesărilor. Anul ăsta a dat vreo 3 SF-uri tari în cinematografie, observa Cristian Mărculescu acum cîteva zile pe vox. De unde gustul ăsta pentru SF? Există ceva dincolo de explicaţii clasice precum: tendinţă de evazionism înaintea sau în timpul unor perioade de adîncă blazare şi scepticism?
Înainte de 90 exista şi argumentul celuilalt evazionism. Acum eu cred că vine, dimpotriva, din dorinţa de acţiune: Sf-ul nu e doar evadare, e şi dorinţă de intervenţie, e un activism al ideilor (a se vedea District 9 sau Moon). Ambiguitatea om-robot a fost livrată de marii grei ai SF-ului şi este (va fi) cea mai importantă temă a secolului. Şi nu vă gîndiţi la roboţi ca-n Terminator. Ci la oameni care aleg voluntar statutul de robot – nu aş şti ce argumente să le dau împotrivă…
Comentariile
M-am uitat şi la comentariile pe care ce le două “aiureli” SF de jurnalişti pe timp de sărbătoar
