Dueluri, nopţi petrecute cu "moguli", filmuleţe compromiţătoare, jurăminte strâmbe, cu mâna pe Biblie, adieri de parfum de femeie, toate s-au încheiat tot cu o noapte memorabilă- cea în care România era revendicată de doi preşedinţi. Sursa: Codrin Prisecaru / Răzvan Vălcăneanţu

Alegerile prezidenţiale au pus capăt unui an turbulent, traversat de tot soiul de războaie politice. Deznodământul scrutinului prezidenţial din 6 decembrie a adus o consolidare a poziţiilor deţinute de principalii actori: preşedintele-jucător " target="_blank" class="link_article">Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcţia supremă în stat, iar învinsul Mircea Geoană şi-a întărit imaginea publică de .."prostănac", ratând marea şansă de a câştiga alegerile, în pofida susţinerii masive pe care a avut-o.

În mijlocul "poporului" sau pe culmile populismului Deşi era de domeniul evidenţei că va candida pentru un nou mandat, în numele PD-L, Traian Băsescu a adoptat tactica amânării la nesfârşit a anunţului privind înscrierea în cursa electorală. Pe tot parcursul anului, s-a aflat însă în turnee electorale, folosindu-se de avantajele pe care i le ofera statutul de preşedinte în funcţie: de la banii Administraţiei Prezidenţiale (bugetul a fost dublat pe anul 2009, în pofida problemelor economice şi a discursului său referitor la necesitatea reducerii cheltuielilor bugetare, necesitate invocată ca argument pentru desfiinţarea Senatului), până la ieşirile publice prin care sancţiona sistemul „ticăloşit”, de la înălţimea funcţiei supreme în stat, lacrimilie vărsate la încheierea oficială a misiunii militare în Irak, rolul jucat în desemnarea premierului şi până la dreptul de a convoca referendumului. Campania sa a fost dominată de un profund populism, ce a culminat şi cu maniera în care şi-a lansat oficial candidatura: dacă alţi competitori au pus în scenă spectacole electorale, la Palat