Trecerea dintre ani este plină de semnificaţii. Tradiţia şi folclorul hunedorean amintesc de semnele matrimoniale prin care se pot afla calităţile şi defecte viitorului soţ, dar şi despre calendarul de ceapă, care dezvăluie cât de bogat sau sărac va fi anul viitor.
Potrivit bătrânilor din satele hunedorene, sărbătoarea Anului Nou nu a avut, iniţial, o audienţă prea mare în comunitatea tradiţională. De-a lungul timpului, modernismul şi-a pus însă amprenta asupra acestui aspect, iar Revelionul a început să fie considerat drept un nou ciclu agrar. „În Ajunul Anului Nou, vârstnicii se adunau şi povesteau, iar gospodinele fierbeau oalele de perişoare pe ploatăr, adică pe soba bine încinsă. La miezul nopţii se trăgea clopotul la biserică, iar sătenii ieşeau din case, pocneau şi puşcau să alunge diavolii, să nu fure Anul Nou”, a declarat Marcel Lapteş, etnograf în cadrul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale.
Uratul cu ramura de brad
Conform acestuia, obiceiul pluguşorului s-a păstrat în puţine localităţi rurale. Este suplinit însă de uratul cu ramura verde de brad, regăsit în special în Ţara Zarandului. „În comun Ribiţa, copiii sub 10 ani umblă din casă în casă cu o ramură împodobită cu beteală, pentru a alunga spiritele rele”, a adăugat Marcel Lapteş.
Obiceiul sânvăsăitului
Cumpăna dintre ani aminteşte şi de datina „sânvăsăi”, o ceremonie magică legată de numele Sfântului Vasile, prin care fetele de măritat îşi ghicesc ursitul. Acest obicei se practică în general în zona Orăştiei, Valea Mureşului şi Ţara Zarandului. O practică mai rar întâlnită la ora actuală este calendarul de ceapă, prin care se poate afla dacă noul an va fi unul ploios, secetos, bogat sau sărac.
