De aici din Păltiniş (ultima zi) am observat înfiripîndu-se o dezbatere: TVR, iarăşi. Dar lucrurile au luat-o deja razna. Pentru că se introduc nişte elemente false în discuţie. Iată un comentariu tipic de om care-l iubeşte bolnav pe noul preşedinte al ţării: preşedintele se duce la OTV pentru că poporul vrea să-l vadă acolo, pentru că poporul a sancţionat restul televiziunilor care nu l-au iubit destul. Stupid.

Cuvîntul “poporul” mă scoate din minţi. Iar folosirea lui în condiţiile în care rezultatul alegerilor a fost 50 virgula la 49 virgulă mi se pare de-a dreptul abuzivă. aş spune nişte adevăruri ale mele de la care aş porni discuţia despre reforma TVR: Am citit comparaţii între Diaconescu şi Sassu. Nu poate fi vorba de aşa ceva. Între un încasator de bani pentru emisiuni şi inventator de noi infracţiuni în audiovizual şi un tip totuşi civilizat care a fost unealtă în presiuni politice enorme este o mare diferenţă. Diaconescu e un caz pierdut de populism de trei lei şi comercial jegos de tranziţie. Cu Sassu eu cred că se poate vorbi, inclusiv despre manipulările la care a fost părtaş în alegeri. Se poate vorbi civilizat, sînt convins. TVR nu arată aşa doar din cauza directorului care e mereu ţap ispăşitor. TVR nu se poate schimba decît din interior. Or, în interior lucrurile se mişcă încă slab. Schimbarea directorului TVR nu este o prioritate. Nu rezolvă absolut nimic. Eu nu l-aş schimba pe Sassu. Sassu nu a fost un director mai bun sau mai rău. TVR era într-o situaţie dificilă încă de pe vremea lui Nicolau, nişte datorii imense de plătit (Nicolau s-ar putea să fi fost cel mai bun administrator, dar şi cel mai agresiv manipulator – uneori îl regret ca inamic – prefer să mă bat cu tipi evident inteligenţi, decît cu mascote). TVR nu a suferit o cădere drastică dpdv calitativ – ba chiar e mai bună pe diverse segmente de ştiri (social şi externe), dar a pi