"Tom Cruise, Angelina Jolie, Brad Pitt, Jenifer Lopez, Beyonce si noi, Gigi si Gigica...Toate stelele iti ureaza un An Nou fericit si La multi ani!" Inspirat, nu?
Se poate insa si mult mai complicat, chiar poetic: cu ingeri balai care coboara sau, dimpotriva, urca (nu-mi mai aduc bine aminte) incarcati cu toate bunele lumii, cu mosi care aduc lumina sfanta (?!) a Craciunului, cu buchete de artificii care "iti explodeaza" (in fata?) fericire si sanatate, cu fulgi care se ingemaneaza cu lumanarile si cu stelutele de prin crengute (sau invers?) si fac cine stie ce minunatii, cu urari in versuri, mai mult sau putin schioape, privind, banii, sanatatea, potenta, cheful, bunavointa sefilor si, vedeta momentului, criza.
Telefoanele mobile au fost inundate de la Craciun incoace cu SMS-uri a caror lungime este intrecuta doar de umorul involuntar copios. Eu inteleg ca tot romanul s-a nascut poet si fiecare doreste sa fie cat mai original si profund, dar parca febra sarbatorilor anihileaza orice urma de simt al masurii si al ridicolului.
Traditionalele "La multi ani!" sau "Craciun/An Nou fericit!" sunt desuete si mult prea simple, denota, nu-i asa, lipsa de imaginatie si chiar saracie sufleteasca. Pentru ca, de buna seama, aprecierea pe care i-o acorzi destinatarului e direct proportionala cu cantitatea de urari si metafore pe care o cuprinzi in text.
Ei bine, eu ma incapatanez sa cred ca, la fel cum o rochie neagra si simpla bate oricand orice toaleta plina de pene si paiete, o urare simpla, discreta isi indeplineste mai degraba menirea: a-i arata destinatarului ca intr-un moment special te-ai gandit la el. Pentru ca cele bune ce-i sunt menite oricum nu depind de urarile opulente de pe ecranul telefonului mobil, ci de voia Domnului sau, daca preferati, de destin.
Si mai e ceva in neregula cu aceste milioane de SMS-uri
