Imaginati-va ca domnul Geoana nu ar fi intrat in folclor in calitate de „singurul presedinte care nu a inchis nici un ochi in timpul mandatului sau”! Mai imaginati-va ca acelasi domn Geoana nu ar fi oferit ocazia mucalitilor sa dea o replica antologica nu mai putin faimoasei formule din seara de 6 decembrie, imediat dupa ce liderul PSD primise un inselator masaj (da, am scris bine! MASAJ! Nu mesaj!) de la diverse institute de sondare a opiniei publice („Iti multumesc, Mihaela, dragostea mea” – replica doamnei Geoana, din foclor: „Nu ai pentru ce!”)!
Imaginati-va, de asemenea, ca nu ar fi fost nevoie ca doi-trei colegi de trust (pe care nu o sa ii numesc aici) sa fi fost pusi in situatia de a folosi epitete si judecati mai dure decit mine cu privire la candidatul Mircea Geoana, la scurt timp dupa ce imi sugerau sau chiar ma acuzau ca sint prea dur in legatura cu personajul pe care il vedeau initial altfel decit mine sau pe care nu doreau sa il vada asa cum se infatisa el cuiva care priveste destul de relaxat si, in orice caz, dezinteresat la oferta prezidentiala din zona contracandidatilor lui Traian Basescu!
Pe scurt: imaginati-va ca Mircea Geoana ar fi ajuns presedinte al Romaniei!
Sau, daca va e cu neputinta asa ceva (desi, am mai spus-o, Traian Basescu a fost in aceasta campanie electorala mai vulnerabil decit niciodata si, prin urmare, mai usor de invins decit niciodata)…
Imaginati-va ca atletul bunului simt de inchirat cu ora, cu ziua sau cu saptamana indiferent de cine (Geoana, Vadim, Becali, oricine, dar nu Basescu! – do you remember?) ar fi ajuns in turul al doilea cu Traian Basescu! E greu de crezut ca domnul Antonescu ar fi fost in stare sa faca atitea mutari gresite intr-un timp asa de scurt cum a fost in capabil domnul Geoana, asa incit, pe scurt: imaginati-va ca liderul PNL ar fi ajuns presedinte al Romaniei!
Cum ar fi
