Sa alegem calea de mijloc: intre un glont in cap si celalalt obraz. Vom descoperi ca nu doare decat la buzunare, si nu ale noastre, ci ale lor. Fara indoiala ca nu la asta s-a gandit Traian Basescu in momentul cand a cuplat doua angoase.
Cea personala, legata de castigarea celui de-al doilea mandat, si cea populara, care incepe dimineata cu nevoia de-a vedea un barosan cu catuse si se termina seara cu nevoia de-a-l vedea sarac lipit.
Noi ca noi, ca ne-am obisnuit, dar sunt convins ca s-au obisnuit si ei, ceea ce inseamna ca avem doua lumi paralele. Ce-ar fi de facut?
Cum nu-i doare gura...
... au anuntat fiecare, pe caprarii, ca lucreaza la cate-o lege privind reducerea numarului parlamentarilor. Unii includ desfiintarea unei statiuni a legislativului in pachetul reformei constitutionale, altii se limiteaza la modificarea Legii 35 din 2008 privind alegea Camerei Deputatilor si a Senatului.
Toti - n-are rost sa scriem nume, asa-i? - vorbesc despre primenire, asa ca 2010 incepe cu o hora la orizont. Traian Basescu a desfasurat sub gaselnita "daca nu-i putem face mai buni, sa-i facem mai putini!" o campanie desteapta, cu agatatoare, si a tinut. Dar acum, ca ne-am racit patimile, eu spun ca a gresit.
Daca vom cantari activitatea parlamentara vom descoperi ca sub zece la suta dintre alesi sunt autori de legi. Stiti care e procedura? In mintea unuia se iveste o idee, isi pune consilierii sa scrie si la final, umbla cu proiectul printre colegi, dupa semnaturi. Asta da bine la toata lumea. In primul rand in propriul partid, apoi la presa, si daca iscalesc si adversari se creaza o moneda de schimb. Nimeni nu mai stie exact ce a initiat, si asa se explica situatiile in care cate-un deputat este intrebat la televizor despre o lege pe care si-a pus semnatura si nu-si mai aminteste sa o fi facut.
