Inainte de Sarbatori, discutind cu un liberal – unul dintre cei care apar, relativ des la televizor! – am auzit formulata ideea ca performanta politica a Partidului National Liberal ar fi fost, clar, superioara celei pe care liberalii au inregistrat-o la ultimele serii de alegeri daca ar fi avut lideri mai harnici.
Mai harnici, deci mai putin delasatori, mai putin lenesi!
Mucalit, partenerul meu de conversatie de acum citeva zile bune, mi-a sugerat ca presedintele actual, Crin Antonescu, e prea lenes pentru a realiza proiecte politice care presupun insistenta, rabdare si consecventa si ca fostul presedinte, Calin Popescu-Tariceanu, e, la rindul sau, prea lenes pentru a convinge liberalii nemultumiti de actuala stare de fapt din PNL ca exista o alternativa pragmatica pentru acest partid.
Nu stiu daca lucrurile stau, intr-adevar, chiar asa. Nu stiu nici daca stau altfel
Mi se pare insa greu de contestat faptul ca PNL traieste, de ani buni, fara proiect politic. E prea mult, mult prea mult pamflet in pozitiile publice ale liberalilor si foarte foarte putine schite de idei care tin de proiecte politice si de politici publice. De altfel, e bine sa reamintesc ca, ultimii doi presedinti ai PNL isi reprosau unul altuia la intervale diferite de timp o anumita impotmolire in niste obsesii care nu fac bine liberalilor pe termen mediu si lung: anti-basescianism obsesiv si prea putina grija pentru a gindi autentic liberal, in sprijinul democratiei liberale si al pietei autentic concurentiale. Antonescu ii reprosa asta lui Tariceanu in 2008, iar Tariceanu ii reproseaza acelasi lucru lui Antonescu acum, de o luna incoace.
Inainte de Sarbatori, discutind cu un liberal – unul dintre cei care apar, relativ des la televizor! – am auzit formulata ideea ca performanta politica a Partidului National Liberal ar fi fost, clar, superioara celei pe care liberali
