Fostul fotbalist care şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei la FC Argeş aşteaptă clipa când va reveni ca antrenor pe stadionul din Trivale, unde şi-a tocit crampoanele.

Născut şi crescut în Piteşti, Ion Ceauşu a avut de mic înclinaţii către sport. În clasa I, s-a apucat de gimnastică, iar un an mai târziu avea să se orienteze către sportul cu balonul rotund, care avea să-i aducă ulterior foarte multe satisfacţii. O perioadă le-a îmbinat pe amândouă. Dimineaţa se antrena în sala de gimnastică de la şcoala unde învăţa, iar după –amiază bătea mingea pe terenul de fotbal, care se afla la câţiva zeci de metri de blocul unde locuia.

Nicoale Dobrin i-a pus pe braţ banderola de căpitan

Asta până într-o zi când antrenorul de la fotbal, prosorul Mihai Georgescu l-a pus să aleagă între gimnastică şi fotbal. „Într-o zi, aveam programate la aceeaşi oră antrenamente şi la gimnasticdă şi la fotbal. Nu ştiam ce să fac. Profesorul Georgescu m-a pus să aleg vestiarul în care vreau să merg, la fotbal sau la gimanstică. Am stat câteva secunde să mă gândesc după care am intrat în vestiarul unde se aflau colegii mei de la fotbal”, îşi aminteşte Ion Ceauşu. Avea să fie alegerea potrivită, pentru că gazonul i-a purtat noroc, deşi s-a născut într-o zi de 13. Astfel, după ce şi-a încheiat junioratul la clubul „Aripi” Piteşti, Ion Ceauşu a ajuns la FC Argeş, club la care avea să debuteze în Divizia A la 19 ani. Un merit în ascensiunea sa l-a avut Nicoale Dobrin, care i-a încredinţat banderola de căpitan de echipă în 1992, la 22 de ani. „ Pentru mine, Nicolae Dobrin înseamnă mult. Nu cred că se va mai naşte un jucător la fel de mare ca el. În cariera mea de fotbalist, Nicolae Dobrin a fost omul care mi-a dat elanul de care aveam nevoie în anii tinereţii”, povesteşte mijlocaşul cu şut de temut pentru portari. La FC Argeş, a jucat opt ani, până în 1998 când a fo