Trăieşte prin şi pentru hochei. Se mândreşte că este singurul gălăţean care a participat la o ediţie a Jocurilor Olimpice de iarnă, în 1980
PROFIL
Născut: 1 februarie 1958
Studii: ANEFS
Familie: Căsătorit, un copil
Despre Ion Berdilă, în lumea sportului gălăţean şi nu numai, se vorbeşte folosindu-se des cuvântul „nebun" ca un compliment. Dacă pentru majoritate ar fi o jignire, pentru el este gâdilarea orgoliului, mândru că nu a stat niciodată cu capul plecat.
Un nonconformist, care a avut mult de suferit pentru că nu ştie să tacă. A fost şi suspendat jumătate de an de federaţie pentru că nu a mai suportat să-i fie furată echipa şi a fugărit arbitrul pe gheaţă.
„Acesta sunt, n-am mamă, n-am tată când este vorba despre cei ce îşi bat joc de sport, mai ales de hochei. Nu am avut decât de pierdut în viaţă că am spus lucrurilor pe nume, dar nu o să mă schimb niciodată", mărturiseşte Ion Berdilă, antrenor coordonator al echipelor de hochei pe gheaţă de la CSM Dunărea.
În vestiar, la loc de cinste stă tricoul de care este cel mai mândru, cel cu care a jucat în echipa naţională la Jocurile Olimpice de iarnă din 1980, de la Lake Placid. Este singurul gălăţean care a prins ca sportiv o participare la Olimpiadă albă.
„Condiţiile din acele vremuri pentru sport în România erau cu totul altele", a explicat el de ce are tabloul lui Ceauşescu în vestiar.
„Pentru sport se asigurau toate condiţiile. Nu ne lipsea nimic la echipament, eram ţinuţi în cantonament aproape 10 luni pe an. Când nu era gheaţă în ţară eram duşi la turnee în ţările scandinave. De Rusia nu mai vorbesc, acolo ne plimbam ca la noi acasă. Aşa a fost posibil atunci să avem valoare în hochei. În 1977 eram în prima grupă valorică, la Olimpiadă am terminat pe cinci iar eu am fost printre fundaşii nominalizaţi în echipa ideală. Ne pregătise
