Nu de puţine ori, angajatorii trec peste litera legii şi le impun angajaţilor propriile reguli, iar concediul de odihnă al salariaţilor este unul din cele mai afectate drepturi. Potrivit specialiştilor, este extrem de important ca angajaţii să ştie ce prevede legislaţia cu privire la acest drept, mai ales când lucrează în străinătate.

Spania, de exemplu, este una dintre ţările cu cele mai multe zile libere. Potrivit codului muncii spaniol, concediul de odihnă anual se stabileşte prin convenţie colectivă de muncă sau prin contractul individual de muncă şi nu poate fi mai mic de 30 de zile. În afară de concediu de odihnă, legislaţia prevede acordarea unui anumit număr de zile libere, remunerate, pentru evenimente familiale deosebite (naştere, moarte, căsătorie etc.), care variază în funcţie de eveniment şi de gradul de rudenie dintre angajat şi subiectul evenimentului (căsătorie: 15 zile; naştere: două zile; înmormântare, accident, boală gravă, spitalizare sau intervenţie chirurgicală fără spitalizare cu recomandare de repaus la domiciliu a unei rude până la al doilea grad: două zile, iar în cazul în care lucrătorul este nevoit să se deplaseze din localitate: patru zile; schimbarea domiciliului: o zi). „De asemenea, în afară de concediu de odihnă şi zilele libere acordate în cazul unor evenimente familiale, salariatul mai are dreptul şi la zilele libere declarate prin lege sărbători publice. În Spania sunt 14 sărbători publice anual, dintre care două locale. Sunt considerate obligatoriu sărbători naţionale: Crăciunul, Anul Nou, 1 mai şi 12 octombrie (Ziua Naţională a Speranţei)“, informează Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

Reglementarea concediului de odihnă şi a altor zile libere în Italia

În Italia, aspectele legate de concediul de odihnă sunt reglementate prin contractele colective de muncă la nivel sectorial. În