Nu mi se pare corectă comparaţia dintre EBA şi Honorius Prigoană. Băiatul ăsta, fie că este sau nu fiul lui ta-su, are ceva vorbe la el, a făcut ceva şcoală, a făcut ceva campanie electorală şi a muncit ceva la viaţa lui, chiar dacă are doar 23 de ani. Nu e cuşer că a fost nominalizat de PDL pentru că e fiul lui Silviu. Dar diferenţa dintre cei doi mini-politicieni mi se pare totuşi evidentă. Nu sunt vreo fană a lui Honorius, nu i-am urmărit cariera politică până acum, dar, la o primă vedere, pare mai competent decât unii deputaţi pe care îi trimit partidele la televiziuni.

Nici EBA nu a prins gândaci când avea 12 ani, cum spune Honorius că a făcut la firma de salubritate, nici pe micul Prigoană nu l-am auzit până acum cu “succesuri”. Plus că nu a coborât direct de pe podiumul de modă în politică, vorba lui Băsescu. Nu spun că ar merita votat. Habar nu am, deocamdată. Oricum, după lupte grele de căutare pe net, am reuşit să mă lămuresc că nu intru la colegiul 1, deci nu va trebui să votez.

Cred, însă, că argumentul ăsta, că are doar 23 de ani, nu e valabil şi că ar trebui să fim ceva mai drepţi. Trebuie doar să îi dăm o şansă să vedem ce spune şi ce are în cap. Uneori, la 23 de ani, entuziasmul reuşeşte să eclipseze târşala căpătată în ani întregi de politică. Tot aşa, nu mi se pare normal să condamni a priori un om doar pentru că este fiul tatălui său. Jean Sarkozy mi se pare un politician descurcăreţ şi cred că ar fi reuşit şi fără a fi fiul lui Nicolas.

Pe de altă parte, nu pot să nu remarc, însă, că tandemul PSD-PNL continuă să existe. Pe Radu Stroe îl sprijină şi PSD-ul, care nu şi-a desemnat un candidat propriu. E adevărat că tandemul a obţinut rezultate bune pentru Geoană la Bucureşti, dar înţelesesem de la Crin Antonescu că marea prietenie s-a încheiat şi va continua fiecare partid pe calea lui. Văd că deocamdată nu se întâmplă aşa. Şi