După scandările de stradă din '89-'90, ne-a trebuit mai mult de un deceniu ca să învăţăm din nou arta negocierii, dar până la arta conversaţiei mai e destul. De exemplu, mulţi dintre cei care sunt aleşi să ajungă acolo sus se pricep cel mai bine la asta atunci când vine vorba despre promisiuni.

Dacă s-ar fi îndeplinit toate câte ni s-au servit în ultimii ani, am fi fost de departe ţara cu cel mai ridicat nivel de trai. Acum, promisiunile sunt întinse ca nişte corzi din cauza crizei.

Bugetul - cea mai presantă promisiune întârziată - va aduce în prima lună a noului an cheltuieli calculate cu mare zgârcenie. Unii miniştri s-au plâns deja că vor avea pe mână prea puţini bani. Acelaşi proiect al legii bugetului anunţă, cu optimism, o creştere de PIB, dar şi îngheţarea salariilor pentru bugetarii care vor supravieţui valului de concedieri. Pentru pensii, speranţele sunt ceva mai mari: vor fi indexate cu inflaţia. Creşterea economică de un procent, un procent şi jumătate fusese anunţată şi la sfârşitul lui 2008, când efectele recesiunii se resimţeau din plin în ţările occidentale, iar până la urmă estimarea s-a dovedit total greşită: nici vorbă de creştere, ci de o scădere consistentă. Cum va fi în 2010 - rămâne de văzut. Singurul lucru cert este că legea bugetului se naşte la fel de greu, fapt care ne-a costat deja două tranşe de împrumut de la FMI. Un fleac, ne-au jefuit - e vorba de acei lideri de partide şi sfetnicii lor care au preferat să lase România fără guvern atâta vreme.

Bugetul n-ar fi singura restanţă. Codurile de procedură, promise pentru astă-toamnă, au rămas şi ele de căruţă, în vreme ce Codurile civil şi penal - singurele trecute - sunt deja ameninţate cu modificări. Şi Legea asigurărilor obligatorii de locuinţe se află la treia amânare, la fel ca şi contorizarea individuală pentru impunerea repartitoarelor în încălzirea c