Înapoi în minunata ţărişoară! Pe cel mai îngrozitor (cred, că nu le-am vizitat pe toate) aeroport al patriei, şi-anume Băneasa. După ce te împingi cu ceilalţi 200 de călători pe un spaţiu de trei metri pătraţi pentru a-ţi recupera bagajul, ieşi pe poartă şi începi să te simţi ca un iepure în plin sezon de vânătoare. Sau căprioară, în funcţie de mărime. Zeci de taximetrişti te vânează să îţi ofere o maşină care să te ducă până acasă. Dacă nu ai experienţă, dacă eşti vreun occidental trăit în puf, poate ai impresia că românii sunt cel mai ospitalier popor de se grăbesc să-ţi ia valiza din mână şi să te ducă la maşina lor. Noi, ca tot românul păţit, mulţumim, nu, nu vrem, nu avem nevoie, ne ducem la coada de taxiuri. Acolo, maşini de la firme de taxi înregistrate, cu preţul afişat. Unele cu 3,5, altele cu 1,9. Ochim una cu 1,9 şi dăm ziua bună la şofer. “Unde mergeţi?”. “În Floreasca”. “40 de lei”. “Poftiiiiiiiiim?”. 40 de lei până în Floreasca, adică la maxim şapte minute de mers cu maşina. Bravo, fraţilor! Păi, dădeam vreo 40 de lei de la Otopeni, cu taxiul Fly (altă măgărie de nemaivăzut şi asta cu taxiurile Fly).

Aşa că ne luăm băgăjelul la spinare şi plecăm de lângă taximetristul tupeist. Taximetriştii încep să ţipe după noi, la bombăneala mea indignată: “Ce ştiţi voi, s-a scumpit motorina, s-a scumpit carnea în România!”. Măi, a dracu’ treabă, şi eu care aveam impresia că am plecat doar de cinci zile! Se vede treaba că lucrurile evoluează mult mai repede decât credeam, în România. Pe urmă îmi pică fisa. Taximetriştii ăştia strânşi ciorchine la Băneasa sunt obişnuiţi să îi păcălească pe bieţii români plecaţi la muncă în Italia sau în Spania, şi care nu mai ştiu prea bine cum stau lucrurile pe la noi, când se întorc în ţară de sărbători. E drept, în Italia taxiul te costă vreo zece euro pe cinci minute de mers, dar eu, cel puţin, am salariu de România, n