Deşi sînt convins că Silviu Prigoană a vrut să facă un banc atunci cînd a zis „Să fie bucuros poporul român că n-am pus-o pe Bahmuţeanca!”, pentru vorbuliţa asta, cred, va plăti fiul său, candidatul Honorius. Alegătorii PDL nu au disciplina pesediştilor, care nu mai au nici ei vechea lor disciplină. Iar într-un Bucureşti care s-a dovedit problematic şi pentru Băsescu nu văd de ce s-ar înghesui pedeliştii dintr-un anumit colegiu să-l voteze pe fiul lui Silviu Prigoană.

Precedentul EBA nu funcţionează în acest caz, ba aş zice că tocmai din cauza acestui precedent pedeliştii s-ar putea să stea frumuşel acasă, pentru a sancţiona aroganta declaraţie a lui Prigoană tatăl, care-i pune şi pe ei într-o situaţie jenantă. Chiar dacă a fost sprijinită de PDL, fiica lui Traian Băsescu a candidat ca independentă pentru Parlamentul European şi Băsescu s-a ferit ca de foc să intervină în favoarea ei în campania electorală.

Or după zicerea lui Prigoană senior despre bucuria de care ar trebui să fie cuprins poporul român că şi-a pus fiul candidat, nu soţia, imaginaţi-vă o discuţie între un pedelist şi un penelist înainte de ziua votului. Pedelistul: „Ce faci, mă, îl votezi pe Stroe?” Penelistul: „Da tu te duci să-ţi exprimi bucuria că nu trebuie s-o alegi pe Bahmuţeanca?” Nu i se taie cheful pedelistului să-şi exercite dreptul constituţional în favoarea lui Prigoană jr.?

Dar şi dacă Prigoană tatăl şi-ar fi ţinut gura, tot n-ar fi lipsit întrebări „nevinovate” printre alegători despre felul în care a fost promovată candidatura fiului său. Să zicem însă că alegătorii pedelişti sînt imuni la şopîrlele peneliste. Sînt ei imuni şi faţă de propriile lor exigenţe politice, cele care îi fac să se simtă altfel decît peneliştii şi pesediştii? Sînt ei vaccinaţi şi împotriva scumpirilor care îi ating la buzunar, încît să accepte infatuarea de arendaş politic a lui Silviu Prigo