A sosit momentul postării articolului profesorului Nicolae Hurduc, moment atît de aşteptat de unii dintre d-voastră, dar şi de mine! Sigur, titlul principal e dat de mine, cel al d-lui profesor fiind puţin mai moderat în expresie, dar nu şi în substanţă – în fond, nu propui reformarea a ceva care funcţionează fără probleme! Or, diagnosticul autorului, concentrat într-un fel de „decalog”, nu lasă loc de dubii – Universitatea, şi poate nu doar cea de al noi din ţară, dar nu e misiunea noastră să încercăm să rezolvăm problemele tuturor, este prost structurată, nesincronizată nici cu mersul cunoaşterii, nici cu evoluţiile mondiale, nici cu exigenţele comuntităţii şi, pe cale de consecinţă, e ineficientă în plan intern şi necompetitivă în exterior. Profesorul Nicolae Hurduc nu se limitează la formularea diagnsoticului, ci procedează şi la sugerarea unor soluţii pentru amelioarea sistemului. Cum singur afirmă, poate nu sînt formulate toate soluţiile şi nici neapărat cele mai potrivite, textul D-Sale servind mai ales drept punct de plecare în dezbaterea noastră. Pînă la urmă, prin dialog se conturează în cele din urmă, cele mai bune soluţii tehnice, tactice şi strategii, deci un dialog mă aştept să aibă loc aici, în acest spaţiu care funcţionează drept gazdă. Cum o gazdă trebuie să fie atentă cu oaspeţii săi, voi veghea la civilitatea dialogului. Nu e o ameninţare, doar o precauţie. Pînă acum, la propriile mele postări, n-am folosit posibiliatea mea de a modera comentariile – sper să nu trebuiască s-o fac nici acum, cînd doar adăpostesc intervenţia altcuiva. Acum, îi cedez cuvîntul d-lui prof. dr. Nicolae Hurduc de la Facultatea de Chimie a Universităţii Tehnice din Iaşi – nu înainte de a-mi mulţumi pentru a ne pune la dispoziţie, spre analiză şi dezbatere acest text. Versiunea print a acestei intervenţii urmează să apară în ediţia pe luna ianuarie a revistei de cu