A fost ideea lui Marius Tucă. Cronica mare şi cronica măruntă a anului 1989, ca şi cum n-ar fi fost cenzură şi dictatură. Şi cu mijloacele gazetarului şi istoricului din 2009.
Faţa vizibilă a României oficiale de atunci - relatări despre producţii-record, angajamente socialiste din fabrici şi uzine, întreceri pe frontul recoltelor şi "neîmpliniri", totul documentat însă prin martori, arhive istorice şi de presă. Din amintiri, fotografii şi jurnale personale - fărâme din cotidianul conductorului de la metrou, activistului de partid, universitarului, mamei-eroine, pionierului, inventatorului, cantorului bisericesc şi miliţianului.
Dezvăluiri despre oamenii puterii şi dizidenţi, artişti şi cenzori, securişti şi delincvenţi, revoluţie în direct şi lovitură de stat, terorişti şi eroi. Vizite în cantine muncitoreşti, case de creaţie şi orfelinate, turism la munte şi la mare, întâlniri cu scriitori şi agenţi de circulaţie. Vizionări de spectacole omagiale şi casete de contrabandă, premiere cinematografice şi cărţi de sub tejghea, Daciada şi Cântarea României, sfaturi gospodăreşti, "noutăţi" despre modă, înscrieri pe şantierele tineretului şi excursii prin ACR. Descoperirea unei lumi îngropate sub clişee.
Jurnalul României după 20 de ani într-un cotidian al anului 1989. O idee năucitoare cum va fi fost la-nceput chiar Casa Scînteii.
CALEIDOSCOPUL MEMORIEI
Am pornit ca-ntr-o călătorie pe tărâmul celălalt după hărţi din memorie. Un tărâm bântuit de balauri, zmei, duhuri rele, vârcolaci, strigoi... - securiştii şi comuniştii. Cu foame, frică, cenzură, cozi şi frig. Cu adeziuni, plan la export şi datorii externe. Cu economii la orice, exceptând omagiile pentru conducători. Aşa-zişii, de-acum, odios dictator şi
sinistră soţie.
Numai că locurile comune s-au epuizat repede în numărătoarea subiectelor de interes
