Dupa castigarea alegerilor de catre Traian Basescu, democrat liberalii au scapat de toate complexele pe care le dezvoltasera in campania electorala. In consecinta, comportamentul lor a devenit, mai bine spus a redevenit, la fel de arogant, sfidator si condescendent, asa cum il stiam si inainte. Ba poate, chiar ceva mai mult.
Ce altceva daca nu sfidare se cheama numirea Elenei Udrea in Guvern, tocmai pe un minister cu fonduri europene de miliarde de euro? Cand toata presa a vuit un an de zile impotriva ministrului Turismului, a activitatii domniei sale, a necesitatii unui astfel de minister, Partidul Democrat-Liberal raspunde printr-o noua numire a Elenei Udrea la un minister de data aceasta cu adevarat important. Insa, acest gest inca nu ar fi fost o aroganta si o sfidare, daca el nu venea mai ales dupa promisiunile pe care Traian Basescu le facuse romanilor la inceputul celui de-al doilea mandat al sau.
Modernizarea Romaniei, depolitizarea institutiilor publice, stoparea influentei excesive a unor grupuri economico-financiare asupra politicienilor si institutiilor statului, toate aceste promisiuni ale lui Basescu au fost ironizate si batjocorite inca din primele miscari ale PD-L, iar componenta Guvernului Boc IV demonstreaza ca singurele interese ale sustinatorilor presedintelui sunt cele personale si de grup. De altfel, in aceeasi nota de zeflemea si aroganta politica a venit si desemnarea din partea PD-L a candidatului pentru postul de deputat pentru alegerile din Colegiul 1 din Bucuresti.
Explicatiile pe care le-a oferit Silviu Prigoana in legatura cu candidatura fiului sau de 23 de ani pentru un post de deputat exprima cel mai bine sfidarea cu care democrat liberalii trateaza bunul simt al oricarui roman. "Sa ne bucuram" ca nu ne-am trezit cu sotia dansului "pe lista", si sa fim fericiti ca nu o vedem baletand pe doamna Bahmut
