Reforma ar trebui sa fie cuvantul de ordine al anului 2010. Este un lucru cu care cei mai multi dintre romani par, teoretic, de acord. Cat de pregatiti sunt insa romanii pentru o reforma reala, desi de ani de zile suporta consecintele nocive ale amanarii acesteia?
Experienta ne-a aratat ca, in general, suntem adeptii reformei pana cand ea ajunge la poarta noastra. Atunci, sub pulpana sindicatelor populiste, gasim toate motivele cu putinta sa ne opunem din rasputeri. De exemplu, anii '90 au fost plini de privatizari ratate din cauza opozitiei angajatilor care socoteau ca munca la stat e tot ce-si pot dori de la viata. Ulterior insa, multe dintre societatile "salvate" din ghearele capitalistilor au dat faliment si au fost vandute bucata cu bucata. Cazul Semanatoarea va spune ceva?
E drept, exigentele si duritatea mediului privat, unde reforma este permanenta, pe criterii de eficienta, i-au educat multi dintre cei care muncesc la patron. Dupa cum educati sunt si romanii care au ajuns sa munceasca in strainatate si au reusit sa-si faca un rost in acea lume autentic capitalista.
Insa ei nu au ajuns sa reprezinte inca o masa critica. Asa ca una dintre cele a importante reforme pe care trebuie sa experimenteze Romania este aceea a mentalitatilor. Cu alte cuvinte, daca vrem sa traim in capitalism, trebuie sa o rupem cu reflexele si nostalgiile comuniste, iar daca vrem sa fim europeni trebuie sa gandim si sa ne comportam in consecinta.
Ce inseamna asta?
In primul rand, o mult mai mare disponibilitate spre munca. Romanul vrea, in mod firesc, sa traiasca mai bine, dar vrea sa i se intample acest lucru muncind mai putin, ceea ce nu merge. Cati dintre romanii care se plang ca nu le ajunge leafa isi cauta un al doilea serviciu? Cati sunt dispusi sa munceasca si sambata sau chiar duminica? Cati cauta solutii alternative? Ma