In Europa Occidentala, stindardul politicii ecologiste a atras nu o data indivizi aparent mai suparati pe lume si pe viata decat pe elementele poluante care ne distrug planeta. Astfel de indivizi doresc, de exemplu, limitarea traficului aerian, dar se pronunta in favoarea migratiei neingradite a locuitorilor tarilor din lumea a III-a catre suburbiile marilor metropole europene, fara a reflecta o clipa asupra inerentelor probleme socio-economice. Destui verzi sunt ferm convinsi ca doar multiculturalismul – respectiv o colectie de comunitati etnice, religioase si chiar de lifestyle dantuind fericite una in jurul celeilalte – poate conduce, intr-un final, la armonie si unitate globala. La fel de naiva se demonstreaza si autosuficienta unei bune parti a militantilor ecologisti – orbiti de cauza in care cred, ei uita de cele mai multe ori ca ea ar trebui sustinuta atat de stiinte si noile tehnologii, cat si de noi toti prin modificarea comportamentului nostru de zi cu zi, pentru a avea impactul scontat.
Acestea fiind zise, marturisesc ca regret insa absenta unei miscari ecologiste puternice in Romania. In era postdecembrista, putinele partide verzi aparute s-au dovedit nu doar efemere, ci si simple farse, create doar pentru a se alia rapid cu unul dintre partidele mari, de regula cu formatiunea lui Ion Iliescu. Iar FSN a permis, senin, spolierea unora dintre cele mai magnifice si virgine parti ale Romaniei, printre care, la loc de frunte, si splendidele paduri ale tarii. Alte partide, vezi UDMR, au proclamat initial ca patriotismul local se traduce inclusiv prin protectia mediului din Ardeal, pentru a demonstra apoi nonsalant cum politrucii lor se pot ingrasa, la propriu si la figurat, in baza unor defrisari masive, efectuate deseori cu sfidarea la vedere a legilor statului.
Recent, presedintele Partidului Verde si fostul prezidentiabil Remus Cernea
