Honorius Prigoana candideaza. Caz clasic de nepotism in interiorul unui partid mare in care, se pare, nimeni n-are destula tarie sa spuna ceva cind se intimpla chestii in neregula. O singura mare logica predomina: recompensarea alora care s-au zbatut electoral mai mult. Or, slava cerului, familia Prigoana, mai ales capul familiei, s-a agitat mult financiar si public. Si a venit rasplata.
Problema partidelor romanesti este ca au inceput sa functioneze strict dupa rezultatul la alegeri. Obtii – indiferent cum – rezultat bun la tine in cătun? Gata, trebuie sa primesti deconcentrate plus functii eligibile! Asa cum la tv se rasplateste acum doar audienta, doar populismul. Dar exista viata si dincolo de voturi sau audiente? Sint oameni valorosi dincolo de aia votati de majoritate? Eu zic ca da. Atunci cind invoci tot timpul “vinzarile” sau “procentajul” sau “ratingul” ai mediocritatea asigurata.
Bun, revenind la Honorius Prigoana, am auzit argumente precum: honorius e neimportant, e nu caz umflat de presa ostilă lui Băsescu etc. Ei, eu cred că e foarte important. E un moment unic în care se poate vota dur împotriva nepotismului în politica românească şi împotriva, populismului mediatic de trei lei. Bietul Honorius n-are nici o vină şi nici o calitate care să mă facă să regret vreun cuvînt: nu-l votaţi!
Ştiţi care e marea noastră problemă? Nu le mai e frică de noi! Nu dau doi bani pe ieşitul în stradă, nu ne mai ascultă, nu le mai pasă, s-au izolat în caste. Le e puţin frică doar de alegeri. Ei bine, de aia devine foarte important un colegiu dintr-un colţ de Bucureşti, unde se repetă alegerile. O înfrîngere pentru Honorius ar însemna măcar un semnal de alarmă pentru nesimţiţii puternici ai politicii de pe aici.
Aşa că, da, acest caz Honorius e foarte important. Cu EBA au reuşit să trişeze. Cu Honorius n-ar mai trebui să se întîmple. Nici nu mai e vo
