Este cel mai vechi instructor, dă lecţii încă din 1967, iar schiul a devenit un stil de viaţă de care nu se mai poate despărţi. Chiar dacă are 72 de ani, Aron Borbath, le face concurenţă tinerilor monitori de schi de pe pârtia Bradul.

Face slalom ca un tînăr de 20 de ani şi le dă clasă multora dintre camarazii săi, în ciuda vârstei.

Nenea Aron a început să schieze încă de la vârsta de şase ani. În 1967 s-a angajat ca monitor în Poiana Braşov, loc care i-a devenit practic o a doua casă.

„În acel an se înfiinţase Şcoala Naţională de Schi, dar era dedicată în exclusivitate străinilor. Românii nu prea aveau ce căuta. Eu ştiam franceză şi de aceea am fost selectat ca monitor alături de alţi cinci tineri. La început veneau mulţi nemţi, iar apoi, au început să vină şi francezi, suedezi, olanedezi sau danezi. Abia după vreo 15 ani au apărut şi englezii", şi-a amintit nenea Aron.

Acest sport l-a făcut pe braşovean să-şi găsească chiar şi jumătatea. „Am fost trei zile la schi, la Bâlea, alături de această fată, care apoi, mi-a devenit soţie. Mi-a spus că au fost cele mai frumoase zile din viaţa ei şi am decis să ne căsătorim, chiar dacă eu aveam 52 de ani, iar ea era cu 23 de ani mai tânără", povesteşte bărbatul.

„Trebuie să imprimi plăcerea schiului"

Instructorul spune că plăcerea cea mai mare o trăieşte atunci când îi vede pe elevii săi că sunt bucuroşi că au deprins tainele acestui sport.

„Ca să înveţi schiul nu trebuie să ştii foarte multe cuvinte din limbile străine, dar totuşi, trebuie să ai un contact permanent cu turistul. Poţi să ştii foarte multe tehnici, dar dacă nu eşti apropiat de el, să-i imprimi plăcerea schiului, nu reuşeşti", ne-a explicat Aron Borbath.

Se simte foarte bine pe pârtie alături de tineri şi le dă cu plăcere lecţii noilor instructori. Acum, a rămas singurul din „vechea gardă", colegii săi preferând să