Privind în urmă, 2009 a fost un an al surprizelor neplăcute, în care criza financiară globală şi politicienii au prăbuşit economia, singura salvare venind de la banii FMI şi UE.

Economia României a plătit scump faptul că în doi ani s-au înghesuit mai multe campanii electorale. Orbiţi de goana după voturi, politicienii au ignorat toate semnalele privind posibilitatea ca ţara să fie afectată de criza financiară globală care mocnea încă din 2007.

Fostul premier Călin Popescu Tăriceanu justifica avalanşa de pomeni pe care a revărsat-o din banii ţării prin celebra observaţie naivă: „economia duduie“. Astăzi, toţi analiştii pieţei financiare reproşează cabinetului liberal că a cheltuit cu nesăbuinţă banii ţării, într-o perioadă în care trebuia să facă economii. Liberalii au lăsat o vistierie goală şi datorii mari la firmele care executaseră comenzi de stat. Practic, în ultimele două luni ale anului 2008, Ministerul Finanţelor se împrumuta săptămânal şi scump de la băncile locale, pe termene extrem de scurte. Această avalanşă de împrumuturi avea să adauge încă o povară bugetului, deoarece banii trebuia returnaţi rapid pieţei bancare.

Probabil marea vină a orbirii autorităţilor în finalul anului 2008 şi la începutul lui 2009 aparţine institutului de prognoză al României, care-şi spune Comisie Naţională şi care a livrat estimări superficiale, umflate cu pompa şi nerealiste. În ciuda tuturor avertismentelor şi analizelor asupra economiei româneşti, prognoza oficială se ambiţiona să vadă creştere economică în 2009. Sub aceste auspicii, cu vistieria goală, un sac de promisiuni şi un buget-iluzie, primul Cabinet Boc a ratat startul. Astfel, noul guvern instalat la conducerea ţării după alegerile generale din 2008 a propus ţării un buget nerealist, bazat pe iluzia unei creşteri cu 2,5% a economiei româneşti în 2009, potrivit căruia ţara ar fi trebuit să ruleze