Un atac militar israelian, cu sau fără participarea directă a americanilor, împotriva instalaţiilor nucleare şi militare iraniene ar provoca un haos regional cu consecinţe imprevizibile, care nu pot fi favorabile pentru Rusia.
În februarie 2009, noul preşedinte american Barak Obama a oferit Moscovei o resetare a relaţiilor dintre Statele Unite şi Federaţia Rusă, prin care a semnalat că este dispus să accepte aranjamente discrete cu înţelegeri politice care să servească interesele naţionale ale ambelor puteri. În principiu, dacă Rusia contribuie activ la abolirea programului de nuclearizare a Iranului, ajută NATO să stabilizeze Afganistanul şi participă constructiv la detensionarea Orientului Mijlociu, America este dispusă să negocieze un nou acord de reducere a armelor strategice cu Rusia, să renunţe la amplasarea scutului antirachetă în Europa Est-Centrală, să amâne admiterea în NATO a Georgiei şi a Ucrainei şi să tolereze cu discreţie evoluţia antidemocrată din Rusia. Până acum, se pare că Moscova nu s-a grăbit să accepte oferta Washingtonului.
Guvernanţii de la Kremlin nu consideră că ambiţiile nucleare ale Iranului contravin intereselor Federaţiei Ruse. Ei nu cred că un Iran nuclear reprezintă un pericol pentru Rusia. Înţelegând că armele atomice iraniene ar fi un mare pericol pentru Israel, ei speră că, atunci când conflictul dintre Israel şi duşmanii din vecinătate se va acutiza, americanii şi israelienii vor veni la Moscova în genunchi ca să-i roage pe ruşi să stăvilească Iranul.
Un atac militar israelian, cu sau fără participarea directă a americanilor, împotriva instalaţiilor nucleare şi militare iraniene ar provoca un haos regional cu consecinţe imprevizibile, care nu pot fi favorabile pentru Rusia. Imediat, atacul aerian ar fi urmat de o replică militară iraniană, ar provoca acte de terorism în ţările occidentale, ar intensifica
