Britanicul Guy Ritchie şi americanul Robert Downey Jr. îl demitizează pe celebrul detectiv londonez.

Vă place Sherlock Holmes, englez până în măduva oaselor, sigur de sine, elegant şi impecabil în raţionamente deductive, aşa cum l-a imaginat Sir Arthur Conan Doyle? Dacă răspundeţi afirmativ la întrebarea de mai sus luând în calcul toate calităţile enumerate, s-ar putea să-l digeraţi cam greu pe Sherlock Holmes în viziunea regizorului Guy Ritchie.

Pentru că, în filmul lui Guy Ritchie (apreciat de cinefili pentru Lock, Stock and Two Smoking Barrels şi Snatch şi cunoscut amatorilor de mondenităţi pentru mariajul eşuat cu Madonna), Holmes este depresiv, dezordonat şi murdar, beţiv şi bătăuş. Şi nici britanic nu prea e, fie şi numai din cauză că e jucat de un american – Robert Downey Jr. Ce-i drept, rezolvă misterele întunecate ale Londrei, însoţit de companionul său de nădejde, doctorul Watson (Jude Law), dar şi de o elegantă infractoare din America, Irene Adler (Rachel McAdams), cu care are o relaţie furtunoasă. Cei trei luptă împotriva maleficului Lord Blackwood (Mark Strong), care, cu ajutorul forţelor oculte, se întoarce din mormânt pentru a pune stăpânire pe întreg Imperiul Britanic. Nu prea sună ca intrigile cu mănuşi ale lui Sir Arthur Conan Doyle, nu-i aşa?

Nici nu trebuie să sune, pentru că Guy Ritchie nu face filme de salon, ci serveşte acţiune stilizată şi umor ironic - nu la fel de fulminant ca în primele sale filme, dar mult mai bine decât în mai recentele Revolver şi, pe alocuri, RocknRolla. La succesul filmului contribuie decisiv Robert Downey Jr., care joacă nevrotic, aşa cum ne-a obişnuit recent în Tropic Thunder şi în Iron Man. În plus, decorurile sumbre şi atmosfera încărcată redau o Londră la sfârşit de secol XIX, care creează cadrul perfect pentru intrigile întunecate ale Lordului Blackwood.

Cu asemenea premize, era de presup