…pentru Mircea Geoana a inceput numaratoarea inversa. Miron Mitrea a deschis the final count down. L-au urmat Vasile Dancu si Ioan Rus. Ieri, la Realitatea, Cristian Diaconescu a vorbit si el, extrem de diplomatic, despre nevoia de redefinire doctrinara a partidului, ca partid “de stanga si de opozitie”. E greu, totusi, sa vorbesti cu seriozitate despre stanga cand esti in PSD si nevasta se judeca pentru salarii de cateva sute de mii de euro de la o banca de stat, Eximbank, unde a fost numita pe criterii politice si inlocuita din aceleasi motive. Oricum, Mitrea a profitat de ocazie si a mai lovit o data in Geoana, de pe blog: “un partid de hrebenciuci” – a fost noua eticheta lipita de fruntea lui Geoana, incapabil sa se prezinte cu propriul candidat in sectorul 1.

In fine, cireasa de pe tort a fost asezata – cum altfel? – de catre Adrian Nastase, cu verdictul “PSD a devenit un partid de rangul doi”. Diagnosticul este corect, solutia oferita, insa, spune volume despre soarta politicii romanesti in general si a PSD-ului in particular, indiferent de tabara castigatoare. Ce il deranjeaza, in fond, pe Adrian Nastase (in fine, in afara faptului ca a ratat presedintia partidului)? Faptul ca PDL a batut PSD cu propriile-i arme. Ca a devenit mai PSD decat PSD-ul de vremea lui Nastase:

“Un partid organizat, cu forţă teritorială, cu verticală decizională, unit în jurul unor ţeluri comune. Prin comparatie, noi suntem dezorganizaţi, cu zone geografice descoperite şi cu multe, prea multe centre de comandă care generează incapacitatea unirii pentru atingerea unui scop şi, de asemenea, neputinţa susţinerii şi a impunerii unor proiecte.”

Uite, de aceea n-o sa castige pe termen lung PSD – si, ca tot veni vorba, nici PDL: pentru ca nu sunt capabile sa se reinventeze altfel decat in logica unei “verticale decizionale”, ca o masinarie unsa bine la toate incheieturile;