2009 a fost anul aniversărilor în Europa. Am aniversat 60 de ani de la înfiinţarea NATO, 30 de ani de la primele alegeri directe pentru Parlamentul European, 20 de ani de la căderea Zidului Berlinului, 10 ani de la introducerea euro şi 5 ani de la aderarea a 10 noi state la UE. România este parte a Europei; aceste evenimente trebuie să înceapă să rezoneze şi în conştiinţa noastră. România este parte a Europei; aceste evenimente trebuie să înceapă să rezoneze şi în conştiinţa noastră.

Acum 20 de ani, căderea Zidului Berlinului a transformat două lumi separate în mod ireconciliabil într-una singură. Cu toate că rămân diferenţe majore între lumea la care sperau atât cei din Est, cât şi cei din Vest, căderea Zidului ne-a dat şansa să gândim în termenii unei singure lumi. Cele două lumi nu permiteau maximizarea oportunităţilor nici de o parte, nici de cealaltă a Zidului, nici măcar în partea liberă a lumii.

Europa s-a transformat radical prin fereastra de oportunitate deschisă de căderea comunismului. Totuşi, Europa se află într-un proces evolutiv. Unul dintre părinţii Uniunii Europene, Jean Monnet, a spus: „Oamenii sunt necesari schimbărilor, instituţiile pentru a face schimbările viabile“. În acest spirit, pentru ca Europa unită să continue să facă faţă provocărilor globale şi să fie un factor generator de soluţii pentru provocările prea mari pentru a fi depăşite de un singur stat, adaptarea sa instituţională este necesară. Anul acesta, am reuşit ratificarea şi intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona – o nouă bază instituţională adaptată Uniunii extinse la 27 de state membre.

Pentru România, prin aderarea în Uniunea Europeană şi NATO şi participarea la procesul decizional, s-au creat premisele necesare stabilităţii şi bunăstării. Această bunăstare este însă considerată de efort, cunoaştere şi integrare. Este important să urmărim agenda global