Bucharest Masters of Jazz, spectacolul de operă „Evgheni Oneghin“ sau musicalul „Romeo şi Julieta“ au fost câteva dintre reuşitele anului. În 2009, am putut observa tendinţe tot mai clare la managerii din domeniul muzical către sincronizarea cu lumea muzicală europeană.
Dacă în muzica clasică Festivalul „George Enescu" a fost o reuşită, în jazz ne putem referi la a doua ediţie Bucharest Masters of Jazz Festival ca reprezentând momentul de vârf al anului, calitatea invitaţilor bucurând toate categoriile de public.
Cele trei zile ale festivalului organizat de Media Services Events au fost găzduite de Sala Palatului (foarte potrivită pentru acest gen de concerte) şi au cuprins cinci recitaluri adunând la Bucureşti nume importante ale jazz-ului mondial : Richard Bona şi Eliane Elias, Power of Three - Chick Corea, Lenny White, Stanley Clarke, Mike Stern Band şi Branford Marsalis Quartet şi Jan Garbarek Group, colecţie de vedete ale genului care au generat o adevărată revărsare de fantezie armonică şi de explozii ritmice.
Se pare că media numărului de bilete vândute pentru fiecare concert a reprezentat aproape două treimi din capacitatea sălii, ceea ce se apropie de performanţele Festivalului „Enescu". Important este însă că fiecare artist a reuşit să comunice cu sala în sens emoţional.
Diversitatea este cuvântul cel mai sugestiv pentru Bucharest Masters of Jazz Festival, aceasta fiind definită de evoluţia de la universul african, care a dominat demonstraţia lui Richard Bona, la zona unui elegant şi autentic latino-jazz alături de Eliane Elias, pornind de la adânci introspecţii modale dominate de virtuozitatea Power of Three - Chick Corea, Lenny White, Stanley Clarke şi ajungând la etalarea aceluiaşi pattern cultural nord-american oferit de Mike Stern Band şi Branford Marsalis Quartet.
Un altfel de sincronism
Dacă ieşim din plăcuta atmosf
