În timp ce mâncarea „torenţială“ din „Stă să plouă cu chiftele“ nu e întotdeauna apetisantă, animaţia e un adevărat festin pentru ochi. Sunteţi îngrijoraţi de kilogramele în plus? Iată o delectabilă fantezie despre pericolele lăcomiei şi despre satisfacţiile naivităţii, care vă va deschide pofta de animaţie şi vă va tăia apetitul culinar.

Inspirat de o populară carte pentru copii, „Stă să plouă cu chiftele" descrie aventurile unui tânăr inventator maliţios ce creează o maşină care produce ploaie comestibilă pentru orăşelul său, amplasat pe o insulă unde singurul fel din meniu sunt sardinele.

Adică un soi de „Laboratorul lui Dexter" combinat cu o emisiune TV prezentată de un bucătar excentric, la care se adaugă o deloc indigestă măsură de umor tăios (în încercarea lor de a salva lumea de la distrugătorul potop cu mâncare, eroii noştri animaţi parodiază mai toate clişeele filmelor de acţiune-dezastru).

Jocuri vizuale şi de cuvinte

De la bun început, e de admirat originalitatea regizorilor şi creativitatea lor la nivel vizual; în plus, filmul ne livrează şi un impresionant sortiment de jocuri de cuvinte gastronomice şi de personaje larger than life. Din păcate, deliciul e uneori umbrit de şirul neîntrerupt de mesaje moraliste despre valorile familiale, despre cum să-ţi păstrezi caracterul în faţa adversităţilor şi despre capcanele avidităţii.

Fiecare personaj trece printr-un forţat proces de autodescoperire. Totul, în spaţiul a doar 81 de minute.

Dar ceea ce-l împiedică să devină prea siropos şi sentimental sunt calitatea animaţiei şi amuzantele figuri secundare, în special „fata de la meteo", venită pe insulă să acopere bizarul fenomen pentru reţeaua de televiziune WNN Network (sloganul: „Whether weather happens or not!" - tradus mot-à-mot, „Dacă vremea se întâmplă").

Prietenia şi flirtul acesteia cu Fint, inventatorul, cât şi n