Citeam zilele trecute că elevii şi studenţii au avut parte, la sfârşit de an, de cea mai lungă vacanţă de iarnă din ultimii ani. Altă ştire care mi-a atras atenţia a fost că în 2010, bugetarii mai ales, îşi pot lua adio de la majoritatea liberelor pentru că mai toate sărbătorile legale sunt în week-end.
Tipic româneşte: să te întorci din vacanţă gândindu-te la concediul următor. Trebuie să recunosc faptul că şi eu, pe final de mini-concediu, mi-am făcut planuri pentru vacanţa de iarnă viitoare. Nu este vorba despre ceva concret, dar mi-am promis să nu mai merg la Revelion într-un club constănţean. Pe lângă faptul că am nimerit 13 persoane pe cinci locuri, drept pentru care majoritatea ne-am zbânţuit toată seara pentru a nu simţi durerea de picioare, nu am avut parte nici măcar de un pahar cu şampanie, simbolic, pentru a putea ciocni cu prietenii la miezul nopţii. Preţul nu a fost foarte piperat, recunosc, dar oricum a fost exagerat în raport cu ce a oferit organizatorul. Aşa cum spuneam, pentru a uita de aceste mici nemulţumiri ne permitem să visăm la vacanţa din acest an. Având în vedere situaţia economică dezastruoasă trâmbiţată pe toate canalele de ştiri, nu se ştie câţi dintre noi vor mai avea vacanţe, însă putem visa, nu? Acum, că începe un nou an de muncă, de studiu etc., canalele de ştiri sunt pline de ştiri care ne dau sfaturi despre cum putem contracara efectele depresiei cauzate de revenirea la serviciu. Nu-mi amintesc să-i fi auzit pe părinţii mei vorbind despre depresia reîntoarcerii la serviciu. Am auzit, până acum, despre oameni depresivi că nu-şi găsesc un loc de muncă. Cred că în lupta cu stresul zilnic, a cărui existenţă nu o putem nega, ne-am inventat depresii. Depresiile sunt şi ele trăite la genul feminin, masculin, în funcţie de vârstă, categorie socială etc. Auzim deseori: „Fată, ce deprimată sunt că nu pot să-mi iau acum bluza aia beton!"
