Cum şi când se va sfârşi epoca mogulilor şi a „ciutacogâzilor“?

Dacă Aristotel ar fi şef editorial la trusturile mogulilor, el i-ar sfătui pe jurnalişti să fie „comunicatori plini de virtute“ şi să caute „calea de aur“, adică acel compromis între opţiunile extreme ale presei: manipularea şi adevărul. Îmi imaginez scena. Ciutacu i-ar spune plictisit: „mă laşi, bă moşule, cu chestiile astea“, iar Badea şi-ar înfige nişte pene în pantalonii lustruiţi de admiraţia telespectatorilor şi ar perora despre banii stăpânului Voiculescu. Dana Grecu l-ar beşteli ţipând ca în bucătărie la bărbatu-său, care a uitat să cumpere zarzavat pentru supă, şi Răzvan Dumitrescu ar apela la prietenii de la Gardianul pentru niscaiva dosare sau filmuleţe trucate. Cât despre Roşca Stănescu sau Bogdan Chireac, l-ar lua deoparte şi i-ar explica filosofia jocului din „liga mare“. Aristotel ar capitula în maximum două zile. Vreau să spun că nimic, nicio lecţie de etică, cod de bune practici sau realfabetizare în jurnalism nu ar folosi la ceva în cazul acestora. Cât timp ei vor rămâne figurile de referinţă ale presei, împreună cu mogulii lor, prăbuşirea nu va putea fi oprită.

Întrebarea care se pune şi, sunt convinsă, îi frământă pe mulţi jurnalişti oneşti este când şi cum va putea ieşi mass-media din epoca mogulilor? Problema nu se limitează doar la discreditarea fără precedent a presei, prin călcarea în picioare a oricăror norme deontologice şi profesionale de către o serie de jurnalişti fără scrupule, precum cei enumeraţi mai sus, ci la modelul pe care aceştia l-au creat. Aşa cum „găina care naşte pui vii“ a marcat pentru un lung timp presa, la fel „ciutacogâzii“, cu minciuna, intoxicarea şi mitocănia lor, au făcut şcoală. Antena 3 în principal, urmată de Realitatea, Gardianul, Jurnalul Naţional şi, până de curând, Cotidianul, nu mai pot funcţiona decât în aceste tipare. Desigur, ca