În urmă cu numai 3 ani, Irakul era conflictul care ţinea prima pagină a ziarelor din întreaga lume. Astăzi, războiul din Afganistan domină spaţiul mass-media. Ca şi atunci, SUA se pregătesc de o ultimă lovitură pentru a întoarce în favoarea lor un conflict considerat de mulţi ca şi pierdut.

Ne aflăm într-un moment la fel de important ca cel din ianuarie 2007, când a fost iniţiată celebra „the surge“ (o suplimentare cu 20.000 de militari a forţelor americane din Irak) care avea să schimbe decisiv dinamica internă a societăţii irakiene. Atunci, ca şi acum, regia şi scenariul îi aparţin generalului David Petraeus. Să revedem, aşadar, ingredientele succesului.

Spre sfârşitul lui 2006, Irakul se afla în plin război civil. Competiţia pentru putere şi pentru supravieţuire identitară defineau raporturile dintre comunitatea sunită şi cea şiită.

Armata irakiană devenise ea însăşi o victimă a logicii sectare, fiind incapabilă să asigure credibil securitatea comunităţii sunite. Efectul acestui vacuum de securitate i-a aruncat pe insurgenţii suniţi în braţele Al Qaeda (AQ), considerată a fi singura forţă credibilă care le putea garanta în acel moment supravieţuirea. În acest context, intră în scenă David Petraeus. Obiectivul său era reducerea climatului de teamă existenţială dintre cele două comunităţi - motorul care alimenta această spirală a violenţei sectare. Era ultima şansă pentru o soluţie politică, negociată a conflictului care ameninţa să sfâşie teritorial Irakul. Miza nu era doar restabilirea încrederii suniţilor în comunitatea şiită şi guvern, ci şi edificarea unui contract social care să stabilească un nou echilibru între comunităţile constitutive ale societăţii irakiene. „Filosofia din spatele suplimentării a fost aceea că o soluţie politică nu putea fi dezvoltată atât timp cât nivelul violenţei nu putea fi coborât la o cotă acceptabilă social. Pe