» In suita celor 12 sarbatori importante crestine se numara si Boboteaza sau Botezul Domnului. Aceasta este celebrata in fiecare an in ziua a sasea a lunii ianuarie. Sarbatoarea se mai numeste si Epifanie, Teofanie sau Aratarea Domnului. Obiceiurile sau mai degraba superstitiile prilejuite de ziua Botezul Domnului sunt pastrate cu sfintenie si difera uneori de la o localitate la alta.
Potrivit unei traditii pastrate in Transilvania, de Boboteaza nu se spala rufe, iar apa sfintita cu aceasta ocazie se spune ca are puteri miraculoase. In unele sate din aceasta zona, in dimineata sarbatorii, inainte de aprinderea focului, batranii strang cenusa din soba si gunoiul din casa pe care le pastreaza pana in primavara, cand sunt presarate pe straturile cu legume pentru a le face rodnice si a le proteja de daunatori. Tot in aceasta zona se spune ca, daca in dimineata de Boboteaza pomii sunt incarcati cu promoroaca, acestia vor avea rod bogat. In aceasta perioada, spun batranii, sunt interzise certurile in casa si nu se da nimic cu imprumut, pe motiv ca se ofera astfel altcuiva belsugul din casa. Preotul merge de Boboteaza la fiecare familie din parohie pentru a sfinti casele si pentru a le lasa apa sfintita si busuioc credinciosilor. Acestea ii vor feri pe oameni de rau, pana in urmatorul an, la urmatorul botez.
In satele din Maramures inca se mai pastreaza obiceiul ajunarii inainte de Boboteaza. In "zaua sacului" se mananca doar bucate de post, in special hribe (ciuperci) si varza, iar fetele nemaritate care vor sa-si viseze ursitul framanta cu noua degete o turta in compozitia careia se pun opt linguri de faina si o lingura de sare. In Maramuresul istoric, pregatirea sfintirii locuintei consta nu numai in dereticat si impodobirea acesteia cu toluri traditionale, ci si in "ascunderea" sub pragul casei a unui manunchi de verdeata. Dupa plecarea preotului,
