După valul de interes pe care l-a trezit gripa AH1N1 la declanşarea epidemiei, ne-am deplasat atenţia de la subiect. Televiziunile au anunţat apocaliptic declanşarea epidemiei, ajunsă ulterior pandemie, primele îmbolnăviri din lume, apoi primele decese din lume, primele îmbolnăviri din România, primele decese din România. După care, au uitat de subiect, ca şi noi, telespectatorii. Politica ne-a întunecat privirea, de nu am mai văzut importanţa unor subiecte de viaţă şi de moarte, ca acesta. Vaccinurile produse au rămas neutilizate. Nici măcar nu ştim cât de eficiente sunt, sau cât de periculoase, din cauza efectelor secundare. Avertismentele de tipul “spălaţi-vă pe mâini, prezentaţi-vă la medic dacă…” sunt deja zgomot de fond, pe care nu îl mai bagă nimeni în seamă. Asta până se întâmplă ca cineva cunoscut, prima personalitate, cum a titrat Realitatea, să fie răpusă de gripa nouă: Toni Tecuceanu.
Un om care ne obişnuise să ne provoace zâmbete, un om despre care acum aflăm amănunte surprinzătoare, precum acela că participase la misiuni de menţinere a păcii sub comanda ONU, cel pe care l-am auzit de atâtea ori şuierând cu accentul lui Adrian Năstase. Dumnezeu să-l odihnească!
Acum ne vom întreba din nou cu toţii dacă ar trebui să ne facem vaccinul, dacă gripa ne pândeşte de după colţ, şi, dacă Toni Tecuceanu, care nu părea a face parte din grupele de risc a fost răpus de gripa nouă, de ce nu am urma şi noi. Subiecte de viaţă şi de moarte…
După valul de interes pe care l-a trezit gripa AH1N1 la declanşarea epidemiei, ne-am deplasat atenţia de la subiect. Televiziunile au anunţat apocaliptic declanşarea epidemiei, ajunsă ulterior pandemie, primele îmbolnăviri din lume, apoi primele decese din lume, primele îmbolnăviri din România, primele decese din România. După care, au uitat de subiect, ca şi noi, telespectatorii. Politica ne-a întunecat privirea,
