Cea mai recentă apariţie editorială semnată Lucian Boia este şi cea mai paradoxală carte a sa. Cunoscut pentru conexiunile cu spaţiul francez, unde şi-a publicat o parte a studiilor, neobositul deconstructor de mitologii istorice oficiale dă cuvântul aici partidei antiunioniste şi germanofile din România primului război mondial, scoţând la iveală relieful abia bănuit al unui continent scufundat. Cuceritor scris, solid documentat, şocant în premize şi acurat în demonstraţii, volumul nu interesează doar istoria generală, ci şi istoria literaturii române. Denunţând mistificările naţional-comuniste ale istoriografiei despre Marea Unire - prezente şi în perioada postdecembristă , autorul indică, avizat, şi efectele lor în planul istoriografiei literare. Mitul prounionismului cvasigeneral e demontat sine ira et studio.
Cine au fost adversarii alianţei cu Puterile Centrale, care le-au fost argumentele / agendele, cum au acţionat în timpul neutralităţii şi al războiului, ce s-a întâmplat cu ei după sunt coordonatele unui demers pe care autorul îl dezvoltă panoramic şi colectiv (în secţiunea Românii şi războiul, despre elita politică şi instituţională), dar şi individual, prin 60 de microstudii de caz (în secţiunea Oameni, idei, atitudini, despre membrii elitei intelectuale). Remarcabilă e, între toate, sociologia partidei germanofile, bazată pe explorarea documentelor epocii, a presei, diaristicii şi memorialisticii, a arhivelor diplomatice sau personale şi a unor mărturii inedite, ignorate sau trecute sub tăcere. În realitate, observă Lucian Boia, personalităţile ostile Antantei au fost mult mai numeroase la noi decât a încercat să acrediteze istoriografia oficială şi mai degrabă rusofobe decât germanofile: unii credeau că Austro-Ungaria se va destrăma de la sine, iar recuperarea Transilvaniei nu e o prioritate, alţii, adepţi ai recuperării Basarabiei, se
