Am citit şi m-am tot frecat la ochi declaraţia plină de avînt a lui Emil Boc, o critică promptă la adrea unor îndoieli exprimate de Sever Voinescu şi mai ales de Cristian Preda în legătura cu “fenomenul” Honorius.

“Potrivit statutului PD-L anul acesta avem congresul partidului ceea ce înseamnă alegerea unei noi structuri de conducere a partidului, unele modificări în structura de organizare a partidului de jos până la conducerea partidului. Domnii Voinescu şi Preda au mai puţină experienţă politică în partid fiind şi mai noi astfel încât dacă vor partidipa mai mult la dezbaterile interne care au avut loc, se vor lămuri”. (realitatea.net)

Să fim înţeleşi, intervenţia lui Preda a fost una politicoasă. Omul discuta eventuale linii de reformă în partid. Boc a suprareacţionat. Atunci am văzut aceeaşi stofă de executant politic cu stofă de dictator pe care am văzut-o şi la Mircea Geoană. Oameni slabi cu reacţie rapid tiranică atunci cînd trebuie restabilită ordinea.De fapt, o dovadă că nu au intrat în ascensiune politică prin luptă. Ci după mecanisme care, şi după Preda, trebuie reformate.

De aceea, la acele puncte enumerate de Cristian Preda pe blogul domniei sale ar trebui pusă una sus de tot, ca element de bază în reformarea oricărei grupări politice sau instituţii – acceptarea spiritului critic, ba chiar educarea lui. Asta aş fi pus eu pe primul loc. Am văzut prea multe lucruri cum se năruie pentru că nimeni nu îndrăzneşte să-i spnuă nici pîs unui nene care conduce ceva la un moment dat pentru că aşa s-a nimerit şi care a luat-o razna. O ordine provincială a lucrurilor care duce la explozii precum cea a premierului azi.

Nu l-am văzut pe Cristian Preda la TV, dar se pare că a replicat şi acolo. Citez de pe blogul lui Fumurescu:

“Mi s-a aratat degetul ca unui copil neascultator. Si am avut dreptate. Daca dumneavoastra vedeti in interiorul