Deşi împlinea 68 de ani, pe domnul Grigore nu-l durea nimic. Nici inima, nici ficatul, nici stomacul, nici celelalte. Faptul că se simţea bine îl neliniştea şi-l făcea să se simtă rău. Am ceva în mine care nu-mi place, i-a zis el doamnei Grigore. N-aş putea să spun ce. Toată lumea se vaită, iar eu n-am nimic. Simt că nu e corect.

Doctorul de familie i-a recomandat să se ducă să-şi facă nişte analize la spitalul pentru oameni perfect sănătoşi, construit în oraş de doamna Goldenberg în memoria soţului ei, Solomon Goldenberg. Bancherul Goldenberg căzuse într-o gură de canal, în timp ce admira, fiind perfect sănătos, uriaşul panou publicitar al băncii ale, montat deasupra unui bloc cu zece etaje.

Pacienţii sau clienţii - personalului nu-i era foarte clar cum aveau să se cheme cei internaţi o săptămână pentru analize - aflau la sfârşit că aveau totuşi unele probleme, dar nu grave. Cum ar fi un început de melancolie, o predispoziţie pentru vinovăţie, o prezumţie de plictiseală, un pic de prosteală, însă sub 10%, care e procentul de prosteală de la care începe adevărata ramoleală la oamenii perfect sănătoşi.

De emoţie sau poate de bucurie pentru că avea indicele de prosteală sub limita admisă, domnul Grigore citea numele cabinetelor şi orele la care fusese anunţat pentru consultaţii şi nu înţelegea de ce-l internase nevastă-sa aici şi nu la un spital ca toate spitalele.

La specialistul în Motivaţii şi Ţeluri în viaţă, domnul Grigore a aflat că e absolut sănătos, în sensul că, trăind fără nici un ţel şi neavând niciodată un motiv să se simtă realizat sau ratat, nici n-are pentru ce suferi. Veşti bune a primit şi de la medicul de Coşmaruri nocturne. Ca să ai vise rele, trebuie să ştii măcar ce-i acela un coşmar. Or, domul Grigore nu ştia, ceea ce era un semn bun. Medicul l-a întrebat de câte ori pe lună visează că ajunge în gară