În 2010, adevărata provocare pentru Traian Băsescu şi PD-L e, fără îndoială, recuperarea liberalilor.

În noul an, miza politică principală pentru Traian Băsescu va fi probabil recuperarea liberalilor.

S-a încheiat pe 31 decembrie 2009 un deceniu care a început cu destrămarea Convenţiei Democrate şi decesul de facto al PNŢ-CD şi se sfârşeşte prin realegerea lui Traian Băsescu pentru un nou mandat prezidenţial la Cotroceni. În primul deceniu postcomunist, CDR, al cărui nucleu principal era format de cele trei partide istorice româneşti, a reprezentat principala replică politică la PDSR, partidul înfiinţat de Ion Iliescu pe ruinele structurilor de cadre ale defunctului PCR. Dispariţia sa a debalansat total echilibrul politic autohton, lăsând PSD (între timp, Adrian Năstase făcuse un rebranding al fostului PDSR) să domine autoritar peisajul politic românesc.

Abia în 2004, odată cu apariţia Alianţei D.A. dintre PNL şi PD, ai cărei principali artizani au fost Valeriu Stoica, Theodor Stolojan şi Traian Băsescu, s-a ajuns din nou într-o situaţie de echilibru relativ, cu doi poli majori şi alte câteva formaţiuni într-un pluton secund. Nu pentru multă vreme. În 2007 s-a destrămat şi Alianţa D.A., iar de atunci am avut trei ani de convulsii politice şi de confuzie, care au atins apogeul în 2009. E adevărat, au fost în joc, în mai mare măsură ca oricând altădată, interese financiare şi politice imense. Însă dincolo de asta, încărcătura emoţională care a marcat în toate dimensiunile sale scrutinul prezidenţial a depăşit probabil ca intensitate tot ceea ce am trăit în cele două decenii cu alegeri libere.

Unii vor spune, privind în trecut, că am mai avut parte şi altă dată de tensiuni politice la cote maxime. În 1996 sau 2004, de exemplu. Diferenţa majoră e că atunci apele erau mult mai clar despărţite. Se ştia foarte limpede cine şi în ce tabără se plaseaz