- Cultural - nr. 453 / 6 Ianuarie, 2010 Pentru pasionatii acestei gandiri, intre lecturile recomandate se numara si autorul Stephan A. Hoeller, respectiv, "Gnosticismul, o noua conceptie asupra stravechii traditii a cunoasterii eului interior”. Aceasta carte contine o prezentare concisa asupra intelegerii invataturilor si a ambiantei spirituale a traditiei gnostice. In secolul XX s-a dezvoltat aceasta conceptie, in realitate datand din secolele II si III dupa Christos. Eforturi pentru reabilitarea gnosticilor a sustinut C.G. Jung, care a perceput imaginile originale ale subconstientului colectiv din scripturile gnostice si astfel a autentificat originea vizionara si continutul revelatiilor gnostice (psihologie analitica). Gnosticismul nu este doar pentru invatati si pentru piosi, dar necesita o anumita subtilitate in gandire si o inclinare catre perceptia intuitiva. In afara de Jung, alti adepti au fost Voltaire, William Blake, W.B. Yeats, Herman Hesse. Gnosis implica un proces intuitiv ce cuprinde deopotriva autocunoasterea si cunostintele despre realitatile divine finale. Gnosticismul isi are originile in experientele vietii sufletesti, unde psihologia arhetipica si misticismul religios se intalnesc, precum autocunoasterea si cunostintele despre realitatile divine finale. Gnosticismul isi are originile in experientele vietii sufletesti. Mircea Eliade a fost si el un cercetator al celor mai profunde dimensiuni ale miturilor psihologice. Termenul gnostikos inseamna cunoscator, in greaca. Hermenetismul a fost scoala care a studiat gnosisul. Gandirea gnostica nu aspira catre credinta cat spre autocunoasterea interioara care il elibereaza pe om de ignoranta. Pistis (credinta in Sofia – chipul gnostic si feminin - intelepciunea) depinde de experienta acumulata de cineva. In toate contradictiile, ea ramane fidela viziunii sale despre iluminare, prin experienta proprie. I