Nenorocită meserie avem dacă atunci cînd treci printr-un moment mai greu se repede la tine orice ins cu aer de milog să-ţi tragă o copită! Bucuria de răul altuia, pe care o simt gunoaiele presei cînd aud că o duce prost vreun jurnalist care le-a taxat vreodată, în scris, drept ceea ce sînt, n-o întîlneşti nici printre reprezentanţii îndeletnicirilor la care se acordă spor de demnitate. Să te rîdă ciutacii, luîndu-şi aerul că le pare rău de ceea ce ţi s-a întîmplat, iar cei care se uită în gura lor să le ţină slugos hangul e un semn cum nu se poate mai nasol despre ceea ce a ajuns conştiinţa de breaslă la unii care fac umbră prin lumea presei de la noi.
Nu vorbesc de solidaritate – asta e o chestie pretenţioasă, pe care n-o poţi cere oricui -, ci de micul interes personal care ar trebui să le dea peste mînă sau, după caz, peste gură ciutacilor care se hlizesc acum de necazul altor jurnalişti. Ăştia care confundă duelul de presă cu atacul pe la spate şi pixul cu brişca ajung mai devreme sau mai tîrziu să le stîrnească sila chiar şi celor care acum îi întărîtă.
Nenorocită meserie avem dacă atunci cînd treci printr-un moment mai greu se repede la tine orice ins cu aer de milog să-ţi tragă o copită! Bucuria de răul altuia, pe care o simt gunoaiele presei cînd aud că o duce prost vreun jurnalist care le-a taxat vreodată, în scris, drept ceea ce sînt, n-o întîlneşti nici printre reprezentanţii îndeletnicirilor la care se acordă spor de demnitate. Să te rîdă ciutacii, luîndu-şi aerul că le pare rău de ceea ce ţi s-a întîmplat, iar cei care se uită în gura lor să le ţină slugos hangul e un semn cum nu se poate mai nasol despre ceea ce a ajuns conştiinţa de breaslă la unii care fac umbră prin lumea presei de la noi.
Nu vorbesc de solidaritate – asta e o chestie pretenţioasă, pe care n-o poţi cere oricui -, ci de micul interes personal care ar trebui să le d
